Mi-e dor….
19 August 2009 23:05
Mi-e dor de mama Geea, mi-e dor curtea inverzita si de florile ingrijite de bunica, mi-e dor de bunica, mi-e dor de povestile spuse de ea la gura sobei, mi-e dor sa cad si sa plang numai atunci cand sunt vazut, mi-e dor sa fug de acasa sa bat mingea cu baietii, mi-e dor de vecinu’ Mihaita si de Luminita, mi-e dor sa impart cu ei o bomboana si apoi sa ne fugarim pe strada, mi-e dor de Patrocle, catelul de o varsta cu mine si negru ca pana corbului, mi-e dor de Griluta, pisica mea mereu credincioasa, mi-e dor sa invat sa merg pe bicicleta, mi-e dor de Nils Holgerson, mi-e dor de Teleenciclopedia, mi-e dor de strada ingropata in zapada, mi-e dor de casa care nu inceta sa-mi arate cotloane ascunse, mi-e dor de Jellybon si de Tang, mi-e dor de Turbo si de Tec, mi-e dor de V-ati ascunselea, de babaoarba, de flori fete si baieti, mi-e dor de AnTanTe, DiZeMaNePe, DiZeMaNeComPaNe, AnTanTe, mi-e dor de teiul din fata curtii in care aveam cazemata, mi-e dor sa vin acasa cu pantalonii rupti in genunchi si in fund de la fotbal, mi-e dor de castelele incropite din carton si folie, mi-e dor sa sar gardul, mi-e dor de corcodusele verzi mancate pe fuga pana imi venea rau, mi-e dor sa stau intins pe spate si sa privesc cerul, mi-e dor de murele din spatele casei, mi-e dor sa ma lafai pe sezlong cu Winnetou in mana, mi-e dor de Tv-ul alb-negru, mi-e dor sa fug in balci ca sa ma dau in calusei, mi-e dor de scoala 3, de coronitele purtate la sfarsit de an, mi-e dor sa merg fara frica pe strada, mi-e dor de tenisul de masa jucat pana noaptea tarziu, mi-e dor sa ii trimit un bilet unei fete si sa nu stiu cum sa ii cer prietenia, mi-e dor sa nu ma intereseze parerea altora, mi-e dor sa nu am decat telefon fix si sa fac farse prietenilor, mi-e dor sa imi fie frica sa ies afara noaptea ca ma papa bau-bau, mi-e dor sa umblu teleleu toata ziua prin oras sau la tara, mi-e dor de painea facuta in tast si mancata calda in pripa cu un codru de branza, mi-e dor sa umblu descult, sa ma tai si sa fug in continuare fara sa imi pese, mi-e dor sa fac baie in Vedea, sau sa ies in ploaie si sa ma joc cu vaporase facute din papuci si motorase de masinute, mi-e dor sa demontez tot ce imi pica in mana, mi-e dor de curiozitatea mea, mi-e dor de toate traznaile facute, mi-e dor sa calaresc de nebun fara sa, mi-e dor sa ma trezesc la 5 ca sa prind loc pe balta sa dau la peste, mi-e dor sa stau in fata la Asirom pana la 5 dimineata (asta-i pt Sebby), mi-e dor de bicicleta, mi-e dor de liceu si de toti colegii, mi-e dor de visele si de planurile mele, mi-e dor sa visez, mi-e dor sa nu stiu de toate relele din lume, mi-e dor de prietenul meu imaginar, mi-e dor sa fiu Eu, mi-e dor de bucuria micilor placeri, mi-e dor sa ma masor in fiecare saptamana pe tocul de la usa, mi-e dor sa ma gandesc ca vreau sa fiu mare, mi-e dor sa fiu indragostit, mi-e dor de locurile frumoase in care am fost, mi-e dor sa fiu insetat de cunoastere, mi-e dor sa cutreier muntii, mi-e dor de imaginatia mea, mi-e dor sa nu fiu pierdut, mi-e dor de anul, luna si ziua trecute, mi-e dor de duca, mi-e dor de cate si mai cate, mi-e dor de mine, mi-e dor de tine Mama!
Dar atata dor nu cred ca face bine, insa fara el, si amintirile ce le evoca, ce identitate am mai avea?
Voi aveti vre-un dor?
Versuri:
Noi beam Brifcor, mancam Topic, Topi-Top sau Jelibon
Ei se stramba cand aud de Crina sau Bonibon
In timp ce noi radeam la glume, ei zic doar un simplu “LOL”
Ei nu se mai joaca frunza, nici tarile sau sotron
Noi jucam leapsa pe coco, ratele si vanatorii
Noi nu ne jucam fifa, ci fotbal in curtea scolii
Noi jucam lapte gros, turul frantei, baba oarba
Ei au altele in cap atunci cand aud de “capra”
Noi ceream prietenia, ei converseaza pe mess
Ei nu mai rosesc ca noi cand e vorba despre sex
Noi nu ne duceam in mall, ci doar la cofetarie
Beam TEC si mancam din aceeasi farfurie
Noi nu ne dadeam email, noi ne trimiteam scrisori
Ne dadeam felicitari, nu mass-uri de sarbatori
Nu dau eu verdicte si habar n-am ce credeti voi
Dar copiii de azi parca-s mult mai tristi ca noi
Eram la o bere-n fata – anu’ trecut
2 copii mancau bomboane in fata scarii razand
Toate bune si frumoase pana ii vad aruncand
Punga de bomboane plina si pe ei plecand
Imi venea sa-i strang de gat
Sa le spun: “In pula mea!
Noi plangeam o saptamana fiindca mama nu ne lua
Iar voi plecati, o aruncati, va doare fix in cur de ea
De vina-s cei ce v-au crescut fiindca nu stiti cum era!”
Cand venea ora 5 iesea toata lume-afara
Si-ncepeam numaratoarea, fara sa stim ce inseamna:
Antante dizemane pe dizemane compane antante
Ne-ascundeam de parintzi sa nu ne vada ca bem apa
Cand veneam transpirati dup-o noua zi de joaca
Noi citeam “Ciresarii”, Amintirile lui Creanga”
Adormeam fericiti ascultand povesti pe placa
Ne uitam la diafilme cu Turtita Fermecata
Sandy Bell pentru toti era vedeta preferata
Era mare sarbatoare cand mancam o ciocolata
Buna, rea, mica, mare n-avea cum sa nu iti placa
Privind in urma acum toate astea parca
Sunt povesti de demult care incep cu “a fost o data”
Poate-s io nostalgic si habar n-am ce credeti voi
Dar copiii de azi parca-s mult mai tristi ca noi
Eram la o bere-n fata – anu’ trecut
2 copii in fata scarii se jucau tenis razand
Toate bune si frumoase pana la ultimul sut
Am vazut mingea-n gradina si pe ei plecand
Imi venea sa-i strang de gat
Sa le spun: “In pula mea!
Noi plangeam o saptamana atunci cand ni se spargea
Iar voi plecati, o aruncati, va doare fix in cur de ea
De vina-s cei ce v-au crescut fiindca nu stiti cum era!”
dumb zice:
19 August 2009 la ora 11:35 pm
nu stiu daca mi-e dor, daca mi-era mai bine atunci si nu acum, nu stiu daca sentimentul pe care l am e de tristete sau de bucurie… dar stiu sigur ca atunci cand ma uit in spate, vad cam ce vezi si tu
chestii simple care mi au ramas intiparite in minte si pe care sper sa apuc sa le spun stranepotilor mei 
cel mai tare imi lipseste sa fiu mica si sa pot sa sper … sa ma intrebe lumea ce vreau sa fiu cand o sa fiu mare si sa zic “profesoara” , sau ” vreau sa fiu salior moon”. uite ca orasul mic in care traim ne a marcat intr un mic fel. PS : mersi 
m ai facut sa zambesc
alexa zice:
19 August 2009 la ora 11:40 pm
de ce mi-e dor? mi-e dor sa repet in gand in drum spre scoala tabla inmultirii, mi-e dor sa recit poezii la fiecare serbare, mi-e dor sa cant cu corul liceului prin oras, mi-e dor sa astept ora 20 pentru desenele animate Capitan Planet de pe TVR 1, mi-e dor de drumetiile prin tara cu rucsac in spate si niciun leu in buzunar, mi-e dor de anii cu zapada pana la fereastra casei, mi-e dor sa privesc focul mistuind din soba de la tara, mi-e dor de zilele in care credeam in Mos Craciun, mi-e dor sa scriu scrisori din tabara si sa le trimit acasa, mi-e dor de adidasi cu luminitze, mi-e dor sa joc Frunza, Shotronu si De-a v-ati ascunselea….mi-e dor de mine zambind, mi-e dor de multe….
p/s f tare articolul te puuuuuuup
justDan zice:
19 August 2009 la ora 11:52 pm
exact dumb.rava….. atat ca eu vroiam sa fiu “politai” sau mascatul in frac
si Andunda, ai un loc la mine in blogroll
si Doamne cate mai erau…..
ma bucur ca ti-am furat macar un zambet
ms ca m-ai vizitat, desi nu stiu cum ai ajuns
alexa, te rog, nu uita de Pif si Hercule; ms ca mi-ai adus aminte unele lucruri de care imi dau seama ca imi e dor
dumb zice:
19 August 2009 la ora 11:56 pm
andunda + catalina . mai de graba a din urma te a gasit
justDan zice:
19 August 2009 la ora 11:59 pm
a, pai asa se explica mai multe
mi-am adus aminte ca am intrat pe blogul vostru de la linkul andundei de pe haicinci
welcome to blog world, resistance is futile
dumb zice:
20 August 2009 la ora 12:02 am
heeeeyyy… thanks then…
ne mai auzim pe blog 
good luck
ceriza zice:
20 August 2009 la ora 12:22 am
Imi este dor de Florina.Vreau sa o vad iar razand.Sa o vad cu se preface ca doarme pe canapea, pentru ca tata sa o duca in brate pana la pat.Imi este dor de momentele in care ea era singura si se descurca de minune fara mine.
Imi este inca dor de bunicii mei si de Bibi.Imi este dor de cei cu care nu mai vorbesc pentru ca nu am timp.Imi este dor de profesorii de romana, matematica si fizica.Imi este dor de el…de RdV.
Vreau sa recapat ceea ce am pierdut: imi vreau sanatatea si zambetul sincer inapoi.Imi este dor de ce nu am avut inca…
Alex zice:
20 August 2009 la ora 8:58 am
Mie imi este dor de desenele animate Motomartienii, de masinutele care le dezmembram cu fratimiu, de barcutele facute din coceni ca sa nu mai zic de bataia cu noroi de dupa ploaie in care aratam ca niste purcelusi…. hmmm m-ai facut sa fiu nostalgica si mai e si vremea asta urata
Elena zice:
20 August 2009 la ora 9:07 am
Citeam randurile scrise de tine si am simtit un fior prin corp … ma bucur ca am avut ocazia sa ma bucur de toate cele enumerate de tine…Mi-a dat o lacrima cand am citit finalul … De ce mi-e dor ?? Cred ca mi-e dor de viata mea… cand eram linistita si puteam zambi din suflet, nu doar de aparente … mi-e dor de fuga aia nebuna , din scara pana la magazin sa-mi cumpar guma Turbo, cand primeam de la mama moneda aia aurie de 50 de bani (cred)…Mi-e dor sa merg cu mama la cofetarie sa mananc savarina si sa beau tec…Mi-e dor de bunica,Doamne si ce dor imi mai e….Mi-e dor sa ma plimbe mama toata ziua cu metroul,doar pt ca imi placea enorm …Mi-e dor de Alexandra(Dumnezeu sa aiba grija de ea).Mi-e dor de Tzuka…ufff….mi-e dor de multe….mi-e dor de mine!!Si cum spunea si Ceriza :vreau sa recapat ce-am pierdut,sanatatea si linistea sufleteasca…
Alina zice:
20 August 2009 la ora 9:57 am
De-acum nu-ti mai citesc posturile de la birou
, nu de alta dar am ochii in lacrimi de la primul rand. Eu incerc in fiecare zi sa fac ceva de care sa-mi fie dor si maine, fara sa ma intorc la cele “de demult”.
Mi-e dor insa pana in adancul sufletului sa alerg, sa rad, sa nu caut sensul, sa vreau, sa sper, sa cred, sa stiu, sa simt, sa…fiu. Astazi ALERG mereu spre ceva (sau dupa ceva), RAD doar cand am un motiv, trebuie sa aiba SENS ce spun, VREAU doar ce am fost invatat ca pot obtine si imi e necesar, SPER doar la ceea ce e “realist”, si am uitat sa CRED cu sufletul…asatzi CRED CU MINTEA. Tot astazi nu STIU decat ca era o vreme cand stiam mult mai multe si ca era o vreme cand si eu … ERAM… astazi doar traiesc.
Si cu toate astea ieri am reusit sa vad norii, sa fac pe cineva sa zambeasca, sa ajut pe cineva, sa fiu curajoasa, sa fiu puternica …la naiba nici prezentul nu e asa de rau
daca stii ce sa faci cu el. 
Pandutzu zice:
20 August 2009 la ora 10:04 am
mi-e dor de multe lucruri si de intamplari pe care le-am trait si sunt fericit pentru ca am atat de multe lucruri de care imi este dor. Inseamna ca am trait momente minunate (nimanui nu cred ca-i este dor de intamplari naspa nu ?
) multe momente minunate care m-au facut ceea ce sunt acum. Toate aceste momente, atat bune cat si proaste ne definesc pana la urma. Evoluam pe zi ce trece si eu zic ca ar trebui sa fim multumiti cu ceea ce suntem si sa incercam sa nu mai aspiram la trecut. Ce a fost a vost, ce va fi va fi !!
dumb zice:
20 August 2009 la ora 12:06 pm
Andunda pAndunda says:
.
, de baloanele imense pe care puteam sa le fac fara sa ma gandesc ce spun ceilalti- pentru ca eram copil. Si ar mai fi multe… 
Pentru ca tot m-ati pomenit n-aveam cum sa nu ma bag si eu ca musca in blogul Danului
Sa-ti spun de ce mi-e mie cel mai dor? Mi-e dor de ghiozdanul ala mov pe care il purtam in fiecare zi la gradinita, de pachetelul pe care niciodata nu il mancam eu, de gustul inghetatei la pachet (ca pachetul de unt)…, de inghetata la cornet ( acum ma imaginez plina de inghetata pe maini, gura, obraz si chiar sparncene). De guma pe care o mestecam pana nu mai simteam niciun gust, de guma din varful capului
justDan zice:
20 August 2009 la ora 2:23 pm
Nu te bagi bre ca musca, e destul loc pentru toata lumea
@panda: right on mane
@alina exact
@all nu cred ca trebuie sa fim chiar nostalgici, melancolici sau mai stiu eu, depresivi pt trecut; eu am vrut doar sa fac o rememorare, caci pe amintiri ne bazam si de la ele invatam si tot ele ne-au conturat ca oameni si cred ca ar trebui respectate si evocate din cand in cand…
@ceriza: Rdv?
ceriza zice:
20 August 2009 la ora 2:51 pm
eh, de parca ai mai avea nevoie de explicatii.Doar erai de fata cand ma foiam cu telefonul in mana: sa il sun sa nu il sun….
Si parca avea ceva surioara/ verisoare dragutze foc?
justDan zice:
20 August 2009 la ora 2:57 pm
Verisoare verisoare
ca sor-sa e prea mica
… si da, stiu
George Z zice:
20 August 2009 la ora 8:58 pm
Prezentul in care traim acum va fi nostalgia pe care o vom trai in 10 ani. Nu va mai plangeti atat si traiti-va viata asa cum credeti ca e mai bine. O sa va placa in 10 ani.
Cat despre faptul ca noi am avut o copilarie mai pura, mai sincera, etc e o prostie. Ne jucam toti (toti 20 de prieteni) fotbal cu o minge de cauciuc pentru ca nu aveam alta optiune (a se citi aveam bani doar sa vulcanizam mingea DACA PUNEAM TOTI BANI). N-aveam bani de mingi cu atat mai putin de calculator.
Intelegeti paradoxul? Pentru faptul ca eram restrictionati eram mai inventivi si faceam mai multe in grup. Restrictionarea ne “obliga” sa ne gasim prieteni, ca singuri nu prea aveam ce face. Chiar vi se pare ca asta e idealul? Acum macar relatiile sunt mai sincere, cateodata brutal de sincere… dar in 10 ani asta va avea un farmec aparte.
justDan zice:
21 August 2009 la ora 12:06 am
Pai nu cred ca s-a plans nimeni, mi se pare doar normal sa ne lege ceva de trecut, nu? si ce altceva decat amintirile?
Nu cred ca e neaparat idealul ceea ce ai punctat tu, dar mi se pare ca cel putin erai obligat sa lucrezi in echipa, ti se stimula creativitatea si competitivitatea….
Solitudinea e mai buna? mediul artificial din jurul calculatorului?
Si de ce spui ca relatiile sunt mai sincere? Eu vad ca sunt din ce in ce mai false….
George Z zice:
21 August 2009 la ora 5:35 pm
Relatiile sunt mai sincere pentru ca iti alegi cu cine vrei sa te joci sau sa lucrezi. Nu avem toti 20 o minge si vrem nu vrem trebuie sa ne jucam cu ea.
Ni se stimula creativitatea ca eram fortati sa lucrez in echipa, asta e paradoxul. Adica am fost creativi in interiorul unor limite. Pana mai acum ceva timp, am dat vina pe comunism, dar se pare ca e o chestie globala:
”
We have more power now, and will have more in the future as we invent more ideas, to determine own future course. But because of the nature of complexity and the complexity of nature we don’t have full choice to be anything at all… evolution, life, and mind are constrained and limited even as our choices expand.
Life and mind tend to expand in certain directions… This is the duality we are headed towards: The technium is infinite in some directions.
”
Bine explicat de KK: Infinite in Some Directions (lectura recomandata)
Alexandra zice:
22 August 2009 la ora 1:09 am
Cu adevarat destepte versuri !!Veche dar frumoasa melodia.
gabriela zice:
16 September 2009 la ora 5:38 pm
i wanna cry
justDan zice:
16 September 2009 la ora 6:03 pm
u don’t have to, really.. ce a fost frumos ramane, nu trebuie sa plangi dupa..
Aimee zice:
24 September 2009 la ora 3:15 am
Frumos scris, frumos spus..m-a facut sa oftez, sa zambesc la aducerile aminte..ehh..raman mereu cu noi, si cele bune si cele mai putin bune..
Gata cu nostalgia, ca avem treaba!