Rss Feed
Tweeter button
Facebook button

Iertare

15 August 2009 17:57

Viata, te ridica, te coboara, te loveste, te intareste, te invata, te distruge, iti da, iti ia, o iei in piept, isi bate joc de tine, merita sau nu traita, insa cu o moarte toti suntem datori!

Uneori te-ai astepta ca parintii sa iti fie alaturi in tot ce faci indiferent ce faci, sa te invete, sa te sprijine, ca tu, la randul tau sa le fi pilon de sprijin la batranete; insa socoteala de acasa nu se potriveste mereu cu cea din targ, din diferite motive, si doare cel mai tare atunci cand copilul e mai matur decat ‘al batran. In mod ciudat, am avut gura aurita: nu o sa ai pe nimeni sa iti aduca un pahar cu apa cand ti-o trebui.

Mi-au fost puse bete in roate de la cine nu ma asteptam, am fost alungat, am fost fortat, am fost si mi-ai fost departe, si mereu am zis: iarta-l doamne ca nu stie ce face!

Nu ai stiut, nici nu ai vrut sa inveti, sa fi macar pe jumatate un tata, nu-i nimic, ti-am fost noi copii mai mult decat s-ar astepta oricine, chiar si eu!

Nu-mi ajung degetele sa numar rautatile si lacrimile pe care le-am indurat din pricina ta; cu toate astea, mi-e dor de chipul tau….

Poate ca alta ar fi fost situatia daca………. ce atata daca, lucrurile sunt asa cum sunt, nu pot privi decat inainte, dar asta nu inseamna ca inaintea-mi nu poate sta o amintire fugara, care se ascunde intr-un gand efemer, ce revine halucinant: de ce??? de ce??

Dar nu mai conteaza, acum am ramas numai eu, voi merge inainte, si daca am ajuns pana aici, atunci propria-mi vointa imi mai sta stavila, in rest, lumea e a mea, dar atat de greu e sa treci de unul singur peste vointa proprie…. ma simt precum un vapor caruia i s-a rupt ancora, iar acum este purtat in voia marii, cine oare imi va porni motorul sau imi va intinde panzele si vela mare? La ce bun sa le intind cand nu am pic de briza in spate?

Dara du-te  linistit, de acum nu imi poti face decat bine, frica a incetat sa imi mai fie de la 14 ani, intre timp, parerea de rau a crescut exponential, insa ce bine ca nu s-a transformat total in ura….. de fiecare data imi aduc aminte ca nu am  de ce sa te urasc, daca nu erai si tu, cum altfel mai eram eu?

Pana am sa imi gasesc eu farul in mijlocul furtunii, iti spot spune ca te-am IERTAT, de mult am facut-o, chiar daca nu am aratat-o la modul in care intelegeai tu, dar te-am IERTAT, iti spun cu mana pe inima, insa nu ma poti obliga sa UIT!

De acum ma rog sa te ierte si Dumnezeu!

Dumnezeu sa te ierte si sa te odihneasca in pace, tata!

P.S.: Spune-i te rog mamei La multi ani din partea mea, sper ca nu ai uitat ca e ziua ei!

Va iubesc pe amandoi, sa aveti grija de mine, oriunde ati fi!

Si va rog sa ma ajutati: ……”Ceva Maret, Mult Bine”……!

Asemanatoare:

  1. Mi-e dor….
Etichete: , ,

3 Responses to “Iertare”

  1. alexa zice:

    17 August 2009 la ora 10:45 am

    nimic nu e intamplator. viata e ca un labirint in care la un moment dat te pierzi si nu mai gasesti calea inapoi. si ramai undeva agatat. si din rasputeri incerci sa faci ceva ca lucrurile sa reintre pe fagasul lor normal, dar nu reusesti. e viata. si la un moment dat adoarme. si se trezeste moartea. si se intampla. efectiv. sa mor, sa mori, sa moara. de ce? de ce nu? puterea e undeva in tine, si creste fara ca tu sa-ti dai seama pe zi ce trece. multa liniste si pace!

  2. ceriza zice:

    17 August 2009 la ora 1:38 pm

    Iti aduci aminte ce vorbeam eu ieri cu Teo?
    Azi tu m.ai facut sa vreau sa imi sun parintii.Si sa le spun ca ii iubesc.Vreau sa pot trece peste ceea ce ei fac dar, de fiecare data, devine mai greu (te.ai astepta sa devina mai usor – doar repetitia duce la obisnuinta, nu?).
    Chiar daca nu realizezi, tu esti cel mai implinit dintre noi.Pentru ca ai invatat sa IERTI.
    Tot ce trebuie sa facem e sa ne gasim puterea de a merge inainte.Dar nu impinsi de val ci pe propriile noastre picioare, prin propriile noastre reusite.
    Sa ii facem mandri de noi!
    (Imi cer si eu iertare, sper sa nu te deranjeze ce am scris mai sus)

  3. justDan zice:

    19 August 2009 la ora 12:13 am

    Nu ma deranjeaza catusi de putin, altfel nu as mai fi scris…. insa, i-ai sunat?
    Am uitat sa spun cat de mult ii invidiez pe cei care au cu cine sa se certe, sau sa sune in miez de noapte, si nici macar nu realizeaza ce comoara au, si cat de mult ma enerveaza cei ce nu stiu decat sa fie nemultumiti si habar nu au de fapt ce inseamna ceea ce vor ei de fapt… acea “singuratate”…….habar nu au ce inseamna sa nu ai pe cineva care sa nu te inteleaga… si pe deasupra mai cred ca si totul li se cuvine…..
    mersi ceriza si alexa!

Ai ceva de zis?